CV și aplicare

Referințele profesionale: cum le alegi și le pregătești

Cum alegi persoanele care te recomandă, cum le ceri acordul, ce le spui înainte de apel și când treci referințele în CV sau le oferi la cerere.

AutorPublicația OglindaOnlinePublicatLectură6 min
Telefon fix pe birou lângă un bloc de notițe, pregătit pentru discuția cu persoanele de referință
Cuprins 7 secțiuni

Referințele profesionale sunt persoane care pot confirma, la cererea unui angajator, ce ai făcut la locul de muncă: de obicei un fost șef direct, un coleg cu care ai colaborat strâns sau un client. Le alegi cu grijă, le ceri acordul înainte să le dai numele și le pregătești înainte de apel. În CV nu le treci direct; mențiunea „referințe la cerere” este suficientă.

Verificarea referințelor se face, de regulă, spre finalul procesului de selecție, când firma e aproape decisă și vrea o confirmare. De aceea o referință slabă sau neanunțată poate strica o ofertă care părea sigură. Invers, o referință bună te poate departaja de un alt candidat cu un CV asemănător.

Pe cine alegi ca referință

Alege persoane care te-au văzut lucrând și pot vorbi concret despre rezultate, nu doar despre simpatie. Titlul persoanei contează mai puțin decât cât de bine îți cunoaște munca.

Opțiuni, în ordinea în care sunt de obicei apreciate:

  1. Fostul sau actualul șef direct, dacă relația a fost bună și dacă aplicarea nu este confidențială.
  2. Un coleg senior care a lucrat cu tine pe proiecte.
  3. Un client sau un partener cu care ai colaborat, mai ales în roluri de vânzări sau consultanță.
  4. Un profesor sau un coordonator de practică, pentru cei aflați la început de drum.
  5. Un mentor sau un coordonator de voluntariat, dacă experiența este relevantă pentru post; despre rolul mentorilor vorbește articolul despre mentoratul în carieră.

Evită rudele, prietenii apropiați și persoanele care te cunosc doar din afara muncii. Angajatorii caută obiectivitate, iar o recomandare de la un prieten sună a favor, nu a evaluare.

Câte referințe ai nevoie

În mod obișnuit, două sau trei sunt suficiente. Ține pregătite cel puțin trei persoane, pentru că una poate fi indisponibilă când ești sunat. Cel mai bine e să acoperi roluri diferite, de exemplu un șef, un coleg și un client; așa angajatorul vede ce impresie lași din unghiuri diferite.

Cum ceri acordul și ce le spui

Ceri acordul înainte de orice altceva, personal sau printr-un mesaj politicos, și explici pentru ce post aplici. Nimeni nu ar trebui să fie surprins de un telefon de la un recrutor. O persoană luată pe nepregătite poate fi vagă sau reticentă, ceea ce arată prost chiar dacă te apreciază.

Un mesaj posibil: „Bună ziua, aplic pentru un post de ... la o firmă din domeniul ... și mă gândesc la dumneavoastră ca persoană de referință, având în vedere proiectul comun de la ... Ați fi de acord? Vă pot trimite anunțul și CV-ul meu actualizat.”

După ce a acceptat, trimite-i:

  • anunțul sau descrierea postului;
  • CV-ul pe care l-ai trimis, ca să vadă ce prezinți;
  • două–trei idei despre rezultatele pe care ți-ar fi util să le menționeze;
  • un termen aproximativ în care ar putea fi contactată.

Sfat: Nu îi dicta ce să spună. Dă-i doar contextul, ca să poată răspunde precis și natural la întrebările recrutorului.

Cum și când le oferi angajatorului

Referințele se oferă la cerere, nu în prima etapă. Dacă ai trecut în CV nume și telefoane încă din prima zi, riști să fie contactate persoane pentru posturi la care nici nu ai ajuns la interviu. În plus, expui datele altor oameni fără un motiv real.

În CV, la finalul documentului, o linie scurtă este suficientă: „Referințe disponibile la cerere”. Dacă firma le cere, trimiți o listă pe o pagină separată, cu numele, funcția, relația cu tine, telefonul și adresa de e-mail. Pentru documentul de bază și pentru unde se așază fiecare informație, vezi structura CV-ului.

Strângere de mână peste o masă de birou, imagine despre recomandările primite la aplicare

Scrisorile de recomandare

Unele firme sau programe cer o scrisoare de recomandare scrisă, nu un apel. Aceasta este un document semnat de persoana care te recomandă, cu descrierea colaborării și a rezultatelor. Poți propune un schelet, dar textul final trebuie să fie al autorului. O scrisoare generică, de tipul „este o persoană serioasă”, ajută mai puțin decât una cu două exemple concrete.

Ce se întâmplă în timpul unei verificări

Recrutorul sună sau scrie persoanei și pune câteva întrebări standard: cum a fost colaborarea, care au fost punctele tari ale candidatului, ce ar trebui îmbunătățit, dacă l-ar mai angaja. De obicei discuția durează zece–cincisprezece minute.

Din cauza ultimei întrebări, referința ar trebui să fie cineva care te-ar angaja din nou. Dacă ai dubii, mai bine alegi o altă persoană. Verifică și faptul că datele de contact sunt corecte și că persoana răspunde la telefonul pe care ți l-a dat.

Mulți candidați își pregătesc răspunsurile la interviu, dar uită că aceleași povești vor fi confirmate prin referințe. Dacă la interviu ai vorbit despre un proiect, referința ar trebui să-l recunoască. Metoda de a structura astfel de povești este descrisă în materialul despre metoda STAR.

Dacă nu ai pe cine să te bazezi

La început de carieră, sau după o plecare tensionată, e posibil să nu ai o referință evidentă. Există soluții.

  • Folosește un profesor, un coordonator de proiect sau un responsabil de voluntariat.
  • Cere recomandări scrise sau publice într-un profil profesional; cum îl completezi corect vezi în materialul despre profilul LinkedIn.
  • Explică sincer situația la interviu și oferă o alternativă, de exemplu un coleg care a lucrat cu tine, în locul fostului șef.
  • Construiește relații profesionale noi; este un proces lung, dar cu efecte durabile, despre care vorbește articolul despre networking.

Dacă ai o pauză în parcurs, referințele pot ajuta la explicarea ei; găsești mai multe în golurile din CV.

Relația rămâne după angajare

După ce ai fost angajat, anunță persoanele care te-au recomandat și spune-le rezultatul. Este o politețe simplă, dar rar întâlnită, și te ajută să păstrezi relații bune pentru viitor. Pentru contextul general al documentului tău, ghidul principal este CV-ul, pas cu pas.

Întrebări frecvente

Trebuie să trec referințele direct în CV?

Nu. De obicei scrii „referințe disponibile la cerere” și trimiți lista doar când ți se solicită. Astfel protejezi datele persoanelor și eviți apeluri inutile.

Pot folosi ca referință un șef de la un loc de muncă actual?

Doar dacă aplicarea nu este confidențială. Dacă angajatorul actual nu știe că cauți, folosește un fost șef sau un coleg care îți păstrează discreția.

Ce fac dacă relația cu fostul șef a fost tensionată?

Alege o altă persoană care te-a văzut lucrând: un coleg senior, un client sau un șef de proiect. Dacă ți se cere explicit fostul șef, explică scurt și factual situația.

Cât de multe referințe sunt necesare?

Două sau trei sunt suficiente în majoritatea cazurilor. Păstrează una în plus pregătită, pentru situațiile în care cineva nu poate fi contactat.

Referințele pot fi verificate fără acordul meu?

Unele firme contactează fostul angajator direct. Ca regulă de prudență, spune-le explicit pe cine accepți să fie contactat și cere să fii anunțat înainte, mai ales dacă lucrezi încă la un alt angajator.

↑